Istoria își are legi pe care nu le putem înțelege. Viața ne poate surprinde din orice unghi în care o privim. Există oameni care au rămas în istorie, oameni care au fost uitați pe nedrept. Oameni care au slujit această știință, dar aceasta i-a uitat cu desăvârșire. Colonelul Alexandru Gheorghe Savu un mare istoric, din nefericire uitat pe nedrept, un om care și-a slujit țara și s-a dedicat istoriei. Un om cu o scriitură cultă, cu o frază armonios scrisă. Un cercetător pasionat al istoriei poporului român dar și al istoriei militare.
Colonelul Alexandru Gheorghe Savu a avut o viață scurtă, aș putea afirma chiar meteorică. A fost omul care l-a secondat pe generalul-locotenent Ilie Ceaușescu în marea opera Istoria Militară a Poporului Român dar și în derivatele pe care Ilie Ceaușescu le-a coordonat, Documente din Istoria Militară a Poporului Român, File din Istoria Poporului Român.
A fost membru fondator al celebrei reviste Magazin Istoric, alături de Cristian Popișteanu. A fost un om cult, elegant și modest. A fost îndepărtat din Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară condus de generalul Ceaușescu pe motive de perfomanță științifică. Generalul Ceaușescu nu a suportat să fie contrazis de un subaltern. A fost izolat ca redactor la redacția ziarului Apărarea Patriei, predecesorul Observatorului Militar de astăzi.
Colonelul Alexandru Gheorghe Savu a scris multe cărți, studii și eseuri. A fost un istoric de talia colonelului Gheorghe Romanescu, un alt mare istoric militar care a fost consultant pentru multe filme istorice. A scris un studiu esențial despre arta militară a lui Ștefan cel Mare, Ștefan cel Mare- Campanii, publicat la Editura Militară în anul 1982.
A scris o carte care a stat ca sursă de inspirație pentru multe generații despre perioada carlistă, Dictatura regală,publicată în anul 1970. Perioada interbelică plină de tulburări a fost o altă preocupare a acestui mare istoric. A publicat în anul 1976 la Editura Științifică și Enciclopedică, Sistemul partidelor politice din România între 1919-1940.
După Revoluția din 1989 a avut parte de o reparație morală, a fost numit director (comandant) al Muzeului Militar Național, funcție din care pleacă în lumea umbrelor în vara anului 1991. A plecat repede, discret, fără zgomot un mare istoric pe care generația tânără l-a uitat din nefericire.
Aceste rânduri sunt un modest omagiu adus unui mare istoric și unui militar care și-a slujit sincer patria.
Descoperă mai multe la Alexandru Cristian
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
0 comentarii