Cu regret despre ideologie

Ideile pot provocă răni ce sunt vindecate cu medicamentul timp  dar și cu siropul uitării. Jacques Derrida spunea că actuala civilizație este îngâmfată și perimată. Fonocentrică, logocentrică și egocentrică civilizația occidentală nu se mai aude decât pe ea însăși. Deconstrucția civilizațională pe care o face Derrida este o demonstrație de filosofie obiectivă și o lecție de anatomie pentru viitor.

Cel mai reprezentativ spațiul cultural al planetei a dat naștere celor mai monstruoase ideologii dar și celui mai absurd secol, după expresia Hannei Arendt. Ideile descătușate de reverberații metafizice și elucubrații oratorice au lăsat în urmă cenușă, foc și sânge. Moștenirea filosofiei politice occidentale este dezastruoasă pe o parte iar pe cealaltă parte este unică. Numai într-un spațiu, numit Europa, cea mai bună formă de organizare a omenirii a putut coexista cu cea mai atroce idee a istoriei, purificare etno-socio-culturală.

Filosofia este o armă cu un glonț pe țeavă. Cine folosește această armă trebuie să fie școlit în poligonul de tragere al culturii, literatura. Un filosof trebuie să stăpânească foarte bine arta scriiturii. Orice cuvânt aruncat pe hârtie se poate transforma în glonț.

       Idei, gloanțe și fum o istorie a filosofiei politice  occidentale așa ar suna o istorie reală și neînțeleasă.

Ideologia înseamnă puterea de a exprima ideea,  pe scurt o imagine spusă cu ajutorul unui cuvânt. Exact cum un artist are o viziune despre ce dorește să creeze așa și filosoful trebuie să aibă o viziune a viitorului. Cuvintele nasc idei eterne și dezamăgiri nemuritoare. Fără acest dicton în minte nu te poți apuca să vorbești sau să scrii despre idei.

A fi un om al scrisului pare aparent o ocupație mai pașnică decât aceea de militar de carieră. Dar  acțiunea unui  militar are un efect limitat atât în timp cât și în spațiu, pe când un cuvânt poate germina ani întregi în mințile mai multor oameni. Cei care scriu în singurătatea lor au tendința, de cele mai multe ori normală, de a ignora puterea cuvintelor, puterea fertilizării unor spații necunoscute. Așa s-au născut ideologiile.  O idee aruncată pe o hârtie care  a fost văzută de mai mulți ochi, interpretată de la fel de multe minți, simțită de tot atâtea inimi și pusă în practică de un număr necunoscut de oameni.

Ideologia trebuie să existe sub forma unei explicații și a unei descrieri. De ce considerăm că democrația liberală este mai eficientă decât naționalismul autarhic ? Totul trebuie explicat, analizat și spus fără părtinire. Capcana ideologiei este frazeologia aruncată sub formă de lozinci. Propaganda a produs mai mult rău decât toate armele din lume și mai mult bine decât toate bisericile din lume.

Scriu aceste rânduri pentru că am convingerea că orice ideologie nu trebuie uitată. Trebuie înfruntată și combătută. Orice ideologie la prima vedere poate părea adecvată unui anumit sistem socio-politic, dar  nu trebuie să uităm că hârtia nu este o societate iar cuvintele sunt oameni. Praxiologia trebuie împletită cu ideologia. Nu trebuie să ignorăm semnalele de alarmă pe care societatea ni le oferă mai mult sau mai puțin discret. Iar acum în zilele  noastre suntem într-o criză  ideo-practică pe care trebuie să o rezolvăm. Trebuie să oferim idei noi și exemple noi, trebuie să ne clădim o societate demnă de nivelul civilizațional la care am ajuns.

          Ideologia a condus lumea acum este timpul ca înțelegerea acesteia să prevaleze…