Plouă peste mine cu valuri

Ce se împletesc deasupra mea

Și mă cuprind și mă îneacă

Dar, Tu, mă salvezi și soarele

Răsare plin de viață

Peste a noastră gheață.

 

Și totuși nu știu de

Când nu a mai plouat

Nu știu de ce în zadar

Am privit cerul plin de argint

Oarea când am plecat spre alte

Zări, lumi, universuri fără să

anunț…

 

Când voi ajunge se va lăsa

Noapte peste mine, peste noi

iar din noi se va naște viață

plină de noi mistere.

 

 

Voluntari, 2026


Descoperă mai multe la Alexandru Cristian

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *