Plouă peste mine cu valuri
Ce se împletesc deasupra mea
Și mă cuprind și mă îneacă
Dar, Tu, mă salvezi și soarele
Răsare plin de viață
Peste a noastră gheață.

Și totuși nu știu de
Când nu a mai plouat
Nu știu de ce în zadar
Am privit cerul plin de argint
Oarea când am plecat spre alte
Zări, lumi, universuri fără să
anunț…
Când voi ajunge se va lăsa
Noapte peste mine, peste noi
iar din noi se va naște viață
plină de noi mistere.
Voluntari, 2026
Descoperă mai multe la Alexandru Cristian
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
0 comentarii