Reflecții

Cerul își bea argintul

Iar eu cupa suferinței

Nu pot străpunge infinitul

Pentru a ajunge stăruinței

De a fi și de exista.

Marea și-a înecat amarul

Iar eu sublimul dor

În amețitorul zbor

Al vieții eu sunt amantul

Tău și al nimănui.

Femei cu ochi de mister

Am cunoscut și poate iubit…

Doar ție îți cer

Albastrul nemărginit

Al unor ochi ce nu m-au privit.

Din antice sculpturi

Văd forme și siluete

De femei și îngropate iubite.

În ale dansului piruete

Te chem pentru a rămâne

A mea…