Căpitan ( preot militar ) iconom Gheorghe Crețu – un luptător pentru desăvârșirea națională

Există eroi ai Marelui Război care au fost în prima linie și au slujit cu abnegație poporul dar și lui Dumnezeu. Confesorii militari au fost slujitorii în prima linie care au întărit sufletele ostașilor încercați de greutățile războiului.

Părintele Gheorghe Crețu s-a născut în anul 1880 în comuna Ciulnița, județul Muscel. A terminat Facultatea de Teologie Ortodoxă din București în anul 1906, iar în perioada 1906-1916 a fost preot slujitor al Bisericii Sfântul Gheorghe Capra din București.

A fost mobilizat în data de 13 august 1916, cu gradul asimilat de locotenent,  îndeplinind funcția de confesor militar până la data de 1 iunie 1918. A fost repartizat în cadrul Regimentului 6 Vânători, pe care l-a însoțit în toate operațiile militare.

Jurnalul de Front- Note zilnice din Primul Război Mondial  este un material plin de suflet, căldură și istorie pe care l-am citit cu emoție dar și cu luarea aminte la sentimentele părintelui în anii Marelui Război. Slujitor devotat, era prins între gândurile de acasă, operațiile militare și opera liturgică. A fost un devotat ostaș al țării noastre și un mare slujitor al lui Dumnezeu. Printre tranșee, gloanțe, lipsuri, epidemii și-a îndeplinit cu râvnă atribuțiile de confesor militar.

Din paginile Jurnalului aflăm că părintele a fost un mare patriot și un om care conștientiza pericolul pe care dușmanii noștrii îl pot avea pentru țară, în special rușii și germanii. Prin ordinului Marelui Cartier General la data de 7 iulie 1917 i s-a acordat gradul de căpitan asimilat clerului militar.

Un adevărat preot cu crucea în mână care a fost în jurul soldaților noștri și pe care i-a păstorit ca un adevărat părinte. Preotul militar Gheorghe Crețu i-a sfătuit, i-a îmbărbătat contribuind la succesul unității la care a fost repartizat, împreună cu ceilalți confesori militari au sprijinit sufletele ostașilor români și au pomenit eroii căzuți pe câmpul de bătălie.

Pentru slujba pe care  a depus-o în timpul campaniei militare Dumnezeu a rânduit ca părintele Gheorghe Crețu să fie singurul preot român din soborul de preoți conduși de arhimandritul Gurie Grosu, sobor care a oficiat la data de 27 martie 1918 slujba de Te Deum prin care a fost consfințit Actul Unirii Basarabiei cu România.

Demn, moral, vertical părintele Gheorghe Crețu a expus în rapoartele către Serviciul Religios a Marelui Cartier General provocările pe care le-a întâmpinat în îndeplinirea atribuțiilor sale.

De subliniat că în Notele jurnalului său părintele a subliniat că dușmanul duce un război psihologic și de propagandă contra armatei române, dovadă de inteligență și de cunoaștere deplină a mecanismelor războiului la care lua parte.

Lucrarea părintelui Gheorghe Crețu s-a împlinit și prin elocvență, la fiecare liturghie sau când făcea slujbe ostașilor le spunea despre importanța unirii depline a tuturor românilor.

După demobilizare a fost profesor de religie la Liceul Gheorghe Lazăr, ulterior  a fost o scurtă perioadă confesor militar la Regimentul 18 Infanterie Gorj și la Regimentul 2 Artilerie Malmaison. În anul 1922 a fost numit preot paroh al Bisericii Sfântul Pantelimon – Foișorul de Foc din București. Va înfrumuseța biserica și va duce o activitate pastoral misionară până în anul 1941.

Pentru întreaga activitate vrednicul de pomenire Patriarh Miron Cristea îi oferă Crucea Patriarhală în anul 1932. Părintele Crețu se duce la Domnul în anul 1956 după o viață dedicată  lui Dumnezeu și țării sale.

       Jurnalul de Front este o lectură obligatorie pentru cei care vor să înțeleagă ce a reprezentat Războiul de Reîntregire a patriei dar și misiunea confesorilor militar. Este unul dintre puținele jurnale păstrate din acele vremuri de aceea este o sursă primară extrem de valoroasă pentru a înțelege atmosfera marelui război dar și unirea cu Basarabia.