Parteneriatul Strategic  România – Statele Unite ale Americii – o certitudine

Situația internațională este plină de tensiune, de incertitudine dar și ambiguitate. Nimeni nu poate anticipa următoarele evenimente pe scena internațională. Desigur se pot face prognoze, predicții pe baza unor analize și diagnoze. Dar nu trebuie să uităm lebedele negre sau rinocerii grei. Mai concret spus, nu trebuie să uităm necunoscutul.

Necunoscutul provoacă temeri, frici, spaime dar poate altera și imaginea despre state. Statele Unite ale Americii sunt într-o deplină transformare și consolidare a noii lor hegemonii, o hegemonie cosmo-telurocratică. Transformare văzută de unii ca un relativ declin. Este un declin al vechii hegemonii dar și nașterea unui nou tip de hegemonie. În drumul spre acest deziderat Statele Unite ale Americii au parte de mari provocări dar și de o acerbă competiție. Contestatarii noii hegemonii sunt Federația Rusă și Republica Populară Chineză, două mari puteri cu anumite capacități redutabile dar cu aceeași slăbiciune, sistemul de organizare politică. Două state cu reflexe autocratice ce nu pot fi acceptate de Europa Occidentală dar și restul lumii. Două state care ignoră ideile democratice sacrificându-le pe altarul puterii. O  țară puternică și cu un popor nefericit este în esență o țară vulnerabilizată și vulnerabilizantă.

România este o putere medie care privește spre granițele ei, unde nu este liniște și nici nu se preconizează prea curând. România are un singur țel de urmat consolidarea profilului în Alianța Nord-Atlantică, prin creșterea rezilienței la nivel intern. A fi rezilienți înseamnă a ne adapta și a depăși într-un timp, relativ, scurt o multitudine de provocări și de crize neanticipate.

Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii este singura certitudine a supraviețuirii statale și a păstrării integrității teritoriale a țării noastre. Anul acesta împlinim aproape trei decenii  de la apariția sa pe scena istoriei. Acum în timpuri de incertitudine dar și de competiție geopolitică este timpul să-l dezvoltăm și să-l instrumentalizăm.

Datorată creșterii competiției pentru hegemonia cosmo-telurocratică, competitorii Statelor Unite ale Americii doresc să pună în dificultate și aliații acestora. România și Polonia sunt doi piloni stabili ai puterii americane în Europa, piloni care trebuie fragilizați în viziunea Federației Ruse. De asemenea Japonia și Coreea de Sud sunt doi piloni extrem de importanți în zona Pacificului, unde balanța de putere se menține printr-o creștere accentuată a competiției, paradoxul geopolitcii. Unde tensiunea crește se menține și echilibrul,  un exemplu clasic ne poate fi oferit Criza Rachetelor din Cuba din anul 1962. Echilibrul terorii nu a permis apariția unor conflicte sau escaladarea lor între cele două superputeri din acele vremuri, Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.

Singura certitudine pentru țara noastră este menținerea și consolidarea Parteneriatului Strategic. Nu doresc să minimalizez rolul NATO dar Alianța fără Statele Unite ale Americii nu are forța de a se opune multiplelor provocări din mediul internațional. Parteneriatul Strategic consolidează profilul țării noastre și este certitudinea menținerii unei integrității teritoriale dar și a unei suveranității depline pentru țara noastră.

          Nu există profeți ci există profeții. Mai bine să ascultăm de ele și să ne creștem capacitarea de a diminua efectelor crizelor din jurul nostru dar și să solidificăm Parteneriatul Strategic printr-o formalizare, fundamentizare și instrumentalizare  a sa prin crearea unui Tratat de Alianță bilateral, între România și Statele Unite ale Americii.