George Cristian Maior – vizune asupra Istoriei

În rândurile de mai jos vă prezint viziunea lui George Cristian Maior asupra Istoriei, o viziune exprimată în ultimele două apariții editoriale. Cărți care îmbină istoria, relațiile internaționale, politologia și geopolitica, două sinteze extrem de utile în aceste vremuri.

I.Superpolitica: Triumf și eșec strategic – conducători, mari ambiții de putere și logica legitimității în ordinea statelor și în relații internaționale

Cartea Superpolitik – Superpolitica: Triumf și eșec strategic – conducători, mari ambiții de putere și logica legitimității în ordinea statelor și în relații internaționale scrisă de ambasadorul George Cristian Maior, apărută la Grupul Editorial RAO,  este un eveniment editorial de excepție  din două motive.

Primul motiv este că introduce un concept nou în gândirea politică, în științele politice dar și în relațiile internaționale Superpolitica. În viziunea autorului Superpolitica reprezintă conducerea strategică a statului. Această conducerea strategică este bazată pe un trinom securitate-prosperitate-justiție/legimitate. Acești trei piloni sunt cei care fundamentează superpolitica. Dacă realpolitik și idealpolitik au avut timpurile lor de exprimare superpolitica este conceptul care le unește și le înglobează pe ambele. Putem afirma că Superpolitica a avut în istorie nuanțe de realism și idealism politic.

Geroge Cristian Maior se axează foarte mult pe exemplele conducătorilor și liderilor în istorie. În  perspectiva sa personalitățile pot influența în mod decisiv comportamentul statelor. De asemenea a observat și a subliniat că în istorie a existat o tensiune latentă între legimitate și justiție. Evoluția statelor de-a lungul istoriei a fost extrem de sinuoasă și interesantă, autorul enumeră tipurile de stat dinastic, regalist, teritorial, statul tip națiune sau mai nou statul-piață.

Volumul sublinează că superpolitica a diferit de la un context istoric la altul și că instrumentele acesteia aveau alte valențe, dacă termenii de securitate și prosperitate îi putem compara cu puterea militară și bunăstarea justiția/legimitatea  a avut alte înțelesuri în istorie. Dacă în Epoca Antică ceva era legitim poate în cea medievală devine un act de injustiție. Autorul a descris admirabil această tensiune între aceste fenomene la scara istorie descriind latența acestora în Capitolul 2 – Conflicte, coliziuni, rivalități și fricțiuni puternice de legimitate în mișcarea istoriei–  marile religii monteiste, liberalism versus fascismul, comunismul, socialismul și liberalismul, populismul și liberalismul, suveranism și globalism dar și problema inteligenței artificiale.

Cartea ne subliniază că orice acțiune în exces poate dezechilibra conducerea strategică a statului și se poate transforma în sfârșitul unui regim, stat, epocă sau chiar al unui imperiu. Trebuie să existe un echilibru între securitate- prosperitate- legitimitate. Aici în opinia mea este cheia cărții care ne descoperă cum poate un stat să fie bine coagulat și bine reprezentat dar și durabil pe scena istoriei. Este una dintre singularele abordări în literatura noastră de specialitate a acestui echilibru care ne relevă soluții pentru succesul conducerii strategice.

      Din acest punct de vedere cartea devine  un manual pentru conducători dar și pentru oamenii politici.

În capitolele ce urmează George Maior ne prezintă exemple puternice de hiperlegitimitate pe care le-a denumit anti-strategice, exemple de acțiuni absolute de legitimitate. Exemplele și acțiunile hiperjustițiar cu consecințe antistrategice de -a lungul istoriei au fost reprezentate de Pericle, Cruciade și cruciați, Templieri, Girolamo Savonarola, Carol Quintul, Filip al-II-lea, Căderea Veneție, Robespierre, Revoluția Rusă, Revoluția Islamică, Primăvara Arabă, Che Guevara, Războaiele democrației – Vietnam, Irak și Afganistan.

Viziuni și acțiunile hiperstrategice au fost purtate de mari cuceritori, strategi, dictatori ca de exemplu Iulius Caesar, Attila, Ginghis Han, Cesare Borgia, Napoleon, Tojo, Nicolae Ceaușescu, Iosip Broz Tito.

George Maior ne relevă două exemple admirabile din istorie de dezechilibare și reechilibrare de superpolitică Oliver Cromwell și Abraham Lincoln, doi lideri care în urma unor mari tulburări/conflicte  interne  au reușit să-și reclădească statele și să le conducă spre un echilibru strategic care a  menținut Anglia și Statele Unite ale Americii pe drumul dezvoltării în istorie.

Cazurile de superpolitik sunt cazurile de succes în istorie. Marii conducători au știut să păstreze echilibrul între cei trei factori și au mânuit abil instrumentele de putere ale statului și au ajutat la apariția unor formațiuni politice, cazul Moise sau la expansiunea acestora, cazul Octavian Augustus. Alte exempe de superpolitică în istorie prezente în carte sunt Împăratul Constantin, Mahomed, Iustinian, Carol cel Mare, Saladin ( deși Saladin a reușit acest lucru din păcate nu a rezistat mult creația sa), Martin Luther, Richelieu, Wilhelm de Orania, Suleiman Magnificul, Babur și Akbar, Henric al-VIII-lea, Kangxi, Metternich, Simón Bolivar, Kemal Attatürk, David Ben Gurion, Winston Churchill, Charles de Gaulle, Jean Monnet, Dean Acheson.

În finalul cărții autorul compară elemente de superpolitică, hiperstrategie și mari viziuni de legitimitate între ruși, americani, chinezi, japonezi, arabi și turci. Un capitol extrem de relevant care oferă multe răspunsuri pentru lumea în care trăim astăzi dar și pentru conflictele pe care le trăim în prezent.

Al doilea motiv pentru care susțin că această carte este un eveniment editorial este că este scrisă foarte bine, cursiv, linear, se citește foarte ușor și oferă o multitudine de informații relevante. Este o panoramă a istoriei la nivel global care evidențează rolul major al Superpolitik în istoria lumii.

Ambasadorul George Cristian Maior  a scris o carte fundamentală pentru a înțelege lumea care a fost și care va fi. Această carte îl pune la loc de frunte alături de mari gânditori contemporani în domeniul științei politice și a relațiilor internaționale.

II.Manageri ai Istoriei – Studii și eseuri despre teoria și practica puterii în istorie înainte de inteligența artificială

Cartea Manageri ai Istoriei – Studii și eseuri despre teoria și practica puterii în istorie înainte de inteligența artificială scrisă de ambasadorul George Cristian Maior, apărută la Grupul Editorial RAO,  este o carte de referință.

Dacă Superpolitik rămâne o carte fundamentală, această nou studiu  este o sinteză a celor care au visat „managementul” istoriei, o coordonare a evenimentelor așa cum le-au planificat. Colecția de studii și eseuri dezvoltate în peste un deceniu de studiu și analiză ne developează personalități marcante ale istoriei care au visat și au dus la îndeplinire o mare parte din vise. Însă alte personaje au sfârșit dezamăgite și cu crezul în gând și în suflet până la ultima suflare,  revoluționarii Lev Troțki și Michael Collins.

Ambasadorul George Maior îl citează pe marele filosof american Reinhold Niebuhr, care scria în celebrul eseu Ironia istoriei americane despre pericolul mortal al „visurilor noastre de management al istoriei”.

Ce este un manager al istoriei? Manageri ai istoriei sunt exemple de lideri sau gânditori care au înțeles într-o cheie filosofică rolul puterii în istorie. Totodată un manager al istoriei vizează  să devină   un planficator și un coordonator al evenimentelor istorice. George Maior afirmă că acest nou volum este o simplă colecție de studii și eseuri despre filosofia și practica puterii.

Managerii  doctrinari istoriei pe care, autorul,  îi analizează sunt personalități care prin teorie sau practică  au avut acel vis despre care Niebuhr ne afirmă că poate fi chiar mortal.  Gânditorii analizați sunt Marcus Tullius Cicero, Niccolo di Machiavelli, Carl von Clausewitz, Reinhold Niebuhr, Edward Luttwak. Oameni care prin opera au scris despre importanța puterii dar și despre menținerea acesteia. Într-o formă sau alta toți au avertizat despre mirajul puterii, pericolul acesteia dar și oportunitățile pe care puterea le aduce. Cicero a scris despre etica puterii, Machiavelli despre menținerea acesteia, Clausewitz despre forma cea mai pură a puterii și anume puterea armată, Niebuhr despre dimensiunea onirică a acesteia iar Luttwak despre tehnici și strategii ale puterii.

Managerii practicieni ai puterii în această carte sunt cei care folosit toate instrumentele puterii pentru a păstra puterea și a o dezvolta în folosul patriei lor, autorul îi enumeră pe cardinalul de Richelieu, Otto von Bismarck, Winston Churchill, Woodrow Wilson, Henry Kissinger. Oameni politici, culți, pragmatici plini de mândrie și orgoliu, care au visat la rândul lor la managerierea Istoriei.  George Maior subliniează că președintele Wilson este poate singurul prezent din această galerie care a încercat și a reușit parțial să managerieze istoria Americii și a lumii. Autorul evocă și personalitatea extrem de complexă a marelui om politic Henry Kissinger singurul care a expus și în scris teoriile sale despre visul istoriei, practica puterii și dimensiunea filosofică a acestora.

Ultimii doi revoluționarii Lev Troțki și Michael Collins sunt cei care au visat la împlinirea puterii, Troțki a sperat la revoluția continuă, iar Collins la o Irlandă unică și independentă pe vecie.

O carte despre visul de stăpâni Istoria și de a conduce destinele, o carte esențială pentru oamenii politici, pentru cercetători și gânditori, pentru oameni care speră că pot realiza opere mărețe. În același timp  cartea este și un semnal de alarmă pentru cei care în lumea în care trăim încă mai speră că pot conduce, influența istoria pentru că Istoria își are drumul ei tainic plin de mistere, taine și tulburări pe care nu le putem anticipa.

Ambasadorul George Maior trage un semnal de alarmă despre crearea unor noi „zei” extrem de nocivi pentru lume și istorie, naționalismul și populismul. Acești „zei” au devenit puternici și dacă vor deveni mai puternici pot arunca lumea în mare dezordine, „zeii” trebuie să devină mai „înțelepți” și mai pragmatici în managementul istoriei, altfel nu vom mai avea Istorie.

În carte se mai ridică o importantă întrebare, cum va arăta puterea și practica acesteia, istoria și evenimentele când inteligența artificială își va face loc prin straturile puterii. De la consilierii virtuali la simple gadget-uri puterea se va transforma sub influența din ce în ce mai prezentă a noilor tehnologii disruptive. George Maior avertizează „direcțiile de management al istoriei propuse de AI, odată ajunse a fi implementate la nivelul societăților, vor genera cu siguranță temeri și anxietăți.”

Ambasadorul George Cristian Maior  a scris o carte esențială pentru a înțelege lumea care a fost și care va fi. O carte despre vis, filosofie, putere, Istorie și alte zeități, un studiu care îl reafirmă pe ambasadorul Maior ca un mare și pragmatic gânditor politic și un istoric plin de obiectivitate.