Despre elite – câteva tipologii

Termenul de elită se referă la o pătură socială superioară din punct de vedere al prestanţei, al poziţiei în societate dar şi al puterii economice. O elită este un etalon pentru restul societăţii. Societatea este un grup de oameni ce se conduce după legi şi reguli prestabilite, imuabile prin fond şi mod de aplicare. O regulă generală este reprezentată de familie. Familia  este  prima celulă a societăţii. Un alt exemplu ar fi ierarhia într-o societate.

Există mai multe tipuri de elită, în funcţie de domeniul ocupaţional şi de însemnătate socială- elită politică, economică, intelectuală, culturală. Elita este un grup extrem de fluid şi mereu în schimbare. Accesul în această elită se face după două modalităţi clasice, prin  moştenirea elitistă sau prin dobândirea unui statut elitist. Moştenirea se referă la familii princiare, regale şi la cele care au tradiţie şi o lasă moştenire urmaşilor. Dobândirea acestui statut se poate obţine printr-o remarcabilă performanţă intelectuală, politică sau economică. Există o a treia categoria uzurparea elitei sau contra-elita.

Contra-elita este un grup de oameni cu o însemnătate socială şi cu o influenţă puternică la nivel social. Modalitatea în care acest grup de oameni a ajuns la acest statut  este condamnabilă. Oameni care au un statut  social nemeritat se numesc uzurpatori. Uzurpatori  sau contra-elitişti pot  fi  persoane care  prin maşinaţii sociale şi răsturnări de situaţii pot ajunge în vârful piramidei nemeritat. Un exemplu de uzurpator este un academician care  nu are o operă fundamentată solid, un medic care nu a luat toate examenele necesare, un profesor care a copiat la examenul de titularizare, un om de afaceri care a devalizat şi falimentat companii. Prin astfel de acţiuni întreprinse uzurpatorul devine un membru nemeritat al elitei. Elita uzurpată se numeşte contra-elită.

Intelectualii sunt o categorie aparte a elitei. Bogăţia lor este reprezentată de cunoaştere. Politicienii au ca bogăţie capitalul de imagine. Oamenii de afaceri sunt reprezentaţi de forţă economico-financiară. Intelectualul care este în elită are cărţi scrise, premii şi nu îşi arogă dreptul de a fi far călăuzitor pentru omenire. Intelectualul aflat în contra-elită are mai puţine cărţi,  de o calitate îndoielnică, se erijează în far călăuzitor şi este un personaj cunoscut în societate. Politicianul aflat în elită este discret, apreciat şi judecat just  de popor. Uzurpatorul este fanfaron, infatuat şi este adulat de o parte a poporului aflată în necunoştiinţă de cauză. Politicianul îndoielnic este un om pentru care doctrina politică după care se ghidează este egocentrismul. Omul de afaceri aflat în elită este o persoană cu o putere financiară redutabilă şi un bun contribuabil la bunăstarea statului şi a societăţii. Omul de afaceri uzurpator are o putere financiară importantă şi este un consumator al resurselor de bogăţie ale statului, este un parazit economic.

Elitele se formează greu, îndelungul a zeci de ani şi uneori aceasta  parcurge mai multe generaţii. Contra-elitele apar peste noapte, nu au o tradiţie iar obârşia lor este absconsă, abstractă şi greu de creionat. Elitele sunt un vârful unei piramide care priveşte în jos. Contra-elitere sunt vârful unei piramide care nu priveşte nicăieri. Elitele construiesc din greu o ţară, contra-elitele împrumută materialele şi mijloacele de construcţie ale unei ţări. Uzurpatorii se infiltrează într-o societate şi o secătuiesc de bunăstare, produc o degringoladă a normelor şi reuşesc să răstoarne uşor piramida socială.

Timpul este un impuls pentru formarea elitelor sănătoase şi pure. Decantarea temporală face diferenţa între elite şi contra-elite. Elitele sunt apărute din succesiunea generaţiilor, contra-elitele sunt apariţii sporadice şi de o ignorantă efemeritate . O adevărată elită se formează în decenii şi secole, durata acesteia se măsoară în secole,  o contra-elită se formează în ani şi durează decenii. Timpul este graniţa fundamentală dintre aceste două categorii.

                          Puterea este fascinantă pentru elite dar şi pentru contra-elite. Puterea simbolică este atributul elitei iar cea temporală contra-elitei. Dacă o elită este un arhetip o contra-elită este o asociaţie de oameni influenţi fără un crez, un ideal fără simboluri. Contra-elita este prin excelenţă non-simbolică.

Ţările în curs de tranziţie sunt predispuse la apariţia contra-elitelor. Tranziţia este un fenomen complex ce metamorfozează societatea în varii moduri. Aceasta stimulează apariţia noilor intelectuali, noilor politicieni, noilor oameni de afaceri. Toate aceste categorii sociale sunt elite sau contra-elite.

Tranziţia nu poate fi una sănătoasă. Afirmaţia că avem nevoie de o tranziţie sănătoasă este ilogică şi hilară. Un fenomen complex poate naşte exemple bune şi contra-exemple. Tranziţia de la un sistem politic la altul este un proces în plină evoluţie,  plin de necunoscute şi greu de trasat. În niciun caz tranziţia nu poate fi controlată pentru că ideile sunt libere şi circulă nestingherite.

Ţara noastră trece printr-o tranziţie complexă care poate fi explicată după decenii. La o analiză succintă în ţara noastră există ambele tipuri de elite. Diferenţa dintre aceste elite este poporului român care resimte bătălia din vârful societăţii cel mai puternic. Tranziţia are ca prim obiectiv dezvoltatea unei elite sănătoase la umbra căreia să se nască o societate plină de norme socio-democratice sănătoase şi de principii morale înalte. Provocarea tranziţiei din România este ca societatea românească să evite haosul. Criza elitelor poate fi semnul distrugerii unei societăţi vitale. O societate vitală este una care produce idei evolutive, ce au ca efect dezvoltarea completă  a acesteia din punct de vedere socio-economic, cultural, ştiinţific şi politic.

Elitele şi contra-elitele supravieţuiesc în aceeaşi societate important este ca prima să preveleze în conştiinţa societăţii şi exemplul ei să fie urmat de toţi membrii societăţii în general, iar în particular de membrii societăţii româneşti.

  Drumul tranziţiei este greu iar primul obstacol este de multe ori un ocol nu o piedică.